PRIMARIA si CONSILIUL LOCAL Horodnic de Jos jud. Suceava

In memoriam Silvestru Lungoci

" rapsod neintrecut al folclorului bucovinean "

Silvestru Lungoci s-a nascut in Horodnicul de Jos, “stravechi sat bucovinean”, la 9 ianuarie 1939; parintii Lucretia si Iustin, tarani mijlocasi dupa avere, dar gospodariti dupa traditie, se indeletniceau cu lucrul campului si cresterea animalelor, in zona pitoreasca numita “Huci”, inconjurata de multa verdeata.
Cei patru copii ai familiei Lungoci: George, Vasile, Silvestru si Doruta au crescut alaturi de parinti cu frica de Dumnezeu si rusine de oameni, mostenind de la bunici si parinti dragostea pentru cantecul popular.
La varsta de 7 ani (1946) a inceput cursurile scolii generale (elementare) din catunul Calugarita. Dupa terminarea clasei a VII-a (1953), a urmat cursurile scolii zootehnice din Radauti, oras invecinat cu satul natal, terminand studiile in 1957.
In perioada copilariei avea sa-i asculte la sezatori si horele satului pe violonistii Andrei Litra si Aurel Iroftei, muzicanti tigani din catunul Braniste ce apartine Horodnicului de Sus, dar si pe Ionica a(l) lui Gheorghe Lungoci, bunicul sau, care canta la fluier mare, atunci cand insotea animalele la pasunat, dar si la sezatori, claci si sarbatori folclorice ale meleagului.
Intre anii 1957-1962, Silvestru a lucrat alaturi de tatal sau, Iustin, si de fratele mai mare, George, la o intreprindere de exploatare forestiera din comuna Brodina (Sadau), cu gandul fiind tot timpul de a pleca la o scoala de muzica din Suceava, pentru a-si crea astfel o cariera in domeniul cunoasterii si interpretarii folclorului bucovinean.
Pasiunea pentru muzica populara si pentru vechile instrumente muzicale i-a calauzit pasii spre ansamblul artistic profesionist “Ciprian Porumbescu” din Suceava incepand cu 1960, iar din anul 1961 a intrat prin concurs in orchestra ansamblului.
Silvestru Lungoci a cantat la inceput din fluierul tipic al Bucovinei si tinuturilor din partea de miaza-noapte a Moldovei, cel cu teava cilindrica, complet deschisa la ambele capete. In cadrul ansamblului, a invatat sa cante si din fluierul mare moldovenesc, interpretand doine, bocete, cantece taraganate si jocuri domoale.

Silvestru are marele merit de a fi reintrodus in Bucovina batranul fluier – cavalul – si cimpoiul, instrumente prezente in vestitele tarafuri de lautari de altadata, folosindu-le cu pricepere in cadrul orchestrei din care facea parte. In afara de instumentele mentionate, Silvestru Lungoci a fost interpret neintrecut si la tilinca, ocarina si nai.

Un rol aparte in intregirea personalitatii sale il are frecventarea cursurilor Scolii Populare de Arte din Suceava, la clasa de flaut, scoala la care mai tarziu a devenit profesor. Printre elevii sai se numara: Vasile Badelita (Horodnic de Jos), devenit si el membru al ansamblului “Ciprian Porumbescu”, Marcel Ciurila (Radauti), Gheorghe Juravle, Ioan Prelipcean a Gavril, Ioan Prelipcean a Gheorghe, Gheorghe Colban (Horodnic de Jos), Ioan Grijincu (Horodnic de Sus), Ioan Ghiliuc (Radauti) si alti interpreti apreciati, care cu totii recunosc in Silvestru Lungoci personalitatea unui artist neegalat.
Silvestru Lungoci stapaneste un bogat repertoriu muzical, cules in mare parte din zona folclorica a Horodnicului, imbogatit cu melodiile auzite la petrecerile, jocurile si nuntile taranesti la care nu o data a fost poftit sa cante: “Batuta din Horodnic”, “Taraneasca din Voitinel”, “Batraneasca”, “Fudula”, “Batraneasca din Braniste”, “Roata de la Volovat”, “Hutulca din Sadau”, etc.
Marele rapsod a plecat pe drumul fara intoarcere dupa o scurta, dar amara suferinta, in zi de februarie a anului 1993, doborat ca un arbore in furtuna, despartindu-se cu greu de cei dragi, si a fost inmormantat in cimitirul bisericii “Inaltarea Sfintei Cruci“ din Calugarita, alaturi de parintii sai.
Pentru cei care l-au cunoscut ca interpret de frunte al ansamblului “Ciprian Porumbescu” din Suceava, dar si ca rapsod neintrecut al folclorului bucovinean, artistul originar din Horodnic de Jos a fost pe tot parcursul vietii sale un “bucovinean de omenie”, asa cum obisnuia el insusi sa spuna despre oamenii acestor locuri.

 

Silvestru Lungoci- fluier - Electrecord

Silvestru Lungoci- fluier - Electrecord

Scroll to top